 |
N o u t a t i  |
A r t i s t i i |
E x p o z i t i i |
C o n t a c t |
|
||||||
 |
Duminica 8 Decembrie 2013, ora 14.00, Casinoul din Parcul Central Am venit, am vazut, am luat acasa! |
||
 |
Marti , 10 Aprilie , de la ora 18 , Grupul Atelier Plus va invita la deschiderea expozitiei de arta contemporana intitulata ''Trei''. |
||
|
Inceputuri - expozitie de arta contemporana |
||
.  |
|||
 |
- expozitie de arta contemporana SARBATOAREA INVIERII O REPREZENTARE PLASTICA IN VIZIUNEA UNUI GRUP DE ARTISTI CLUJENI Turnul Croitorilor - centrul de cultura urbana str. Baba Novac nr. 35. Cluj Napoca, 20.04.2011 - 04.05.2011, Vernisaj: 20 aprilie, ora 17. constuctia scari si imagini din vernisaj  Scara - „poartă a cerurilor” „Trăieşte cu epoca ta dar nu fii creaţia ei, munceşte pentru contemporanii tăi, dar fii pentru ei, ceea ce ei au nevoie, nu ceea ce ei laudă” Schiller Grupul de artişti care compun acum acest atelier plus (deschis intrărilor şi ieşirilor din componenţa lui) surprinde ca tip de atitudine, tocmai prin faptul că orientarea lui e una „nonconformistă”, contra curentului, ieşită din rândul lumii, în cazul în speţă a celei artistice. Aceşti artişti nu sunt deloc interesaţi să fie „trendy”. Ei nu-şi îndreaptă atenţia spre marginal, particular, monstruos sau derizoriu. Ei muncesc cu bucurie împreună, ca la o clacă aleasă, având o cu totul altă situare în plan existenţial. Privirea e îndreptată spre centru, propunând prin proiectul lor un admirabil exerciţiu recuperator. „A trăi în adecvare cu rostul propriu - spune undeva Pleşu- e a trăi cu faţa spre centru, a gravita în jurul unui adevăr bine ales.” Asta fac membrii acestei grupări, care aparţin unei specii de artişti tot mai rare astăzi. Prin această lucrare amplă pe tema scării, ei restaurează demnitatea şi sensul ideii de om, de antrophos (cel ce priveşte spre înalt, spre cer). Punctul de pornire, impulsul iniţial, sămânţa acestui proiect e scara din visul lui Iacov - din textul biblic- în drumul lui spre Haran. Tema are un cuceritor precedent medieval, pe unul din pereţii mănăstirii Suceviţa din nordul bucovinean. Lucrarea, gândită şi simţită împreună, porneşte de la moştenirea aşezată de veacuri a tradiţiei creştine. Tot Pleşu spunea, într-un studiu al său, că „a avea simţul tradiţiei înseamnă a avea, în iureşul istoriei, un inflexibil instinct al permanenţei.” Artiştii atelierului plus sunt deschişi spre experiment, spre abordări ieşite din rutină, neconvenţionale dar altfel decât de obicei. Pentru ei experimentul este un fel de altoi pe tradiţie, care-i aduce plăsmuirii noi valenţe. Tradiţia este valorizată în spiritul unei noi sensibilităţi, actualizate. Un alt fapt surprinzător este că din acest grup fac parte creatori de confesiuni diferite, care reuşesc să se armonizeze pentru o idee aleasă. Or, o asemenea armonizare nu se poate realiza decât prin iubirea creştină autentică, trăită peste cotele obişnuite. Jonathan Swift spunea despre noi, creştinii de ieri şi de azi, că „ avem credinţă destulă ca să ne urâm, dar nu avem destulă credinţă ca să ne iubim”, să ne depăşim prejudecăţile. În acest caz, iubirea autentică, credinţa destulă, „instinctul inflexibil al permanenţei” îi face pe aceşti plăsmuitori de forme să construiască împreună un semn ascensional puternic, dens, mustind de sensuri şi semnificaţii, cu toată simplitatea lui formală. Opera lor este o construcţie opusă radical Turnului Babel, din cel puţin două motive. Primul este că toţi lucrătorii vorbesc „aceeaşi limbă” iar al doilea, că ei nu vor să instituie un al doilea centru, alternativ, din vanitate ci, dimpotrivă, doresc să intre în consonanţă cu Centrul adevărat, unic, prin smerenie, pentru că ei simt şi înţeleg în spiritul logicii paradoxale a învăţăturii biblice, că „cel smerit se va înălţa”. Această scară ridicată împreună e forma aleasă de adoraţie, de rugăciune „rostită” într-un alt limbaj. Este închinată Marelui Praznic al Învierii Domnului. Aici Învierea se îngemănează cu Înălţarea. Învierea Domnului şi Înălţarea sa la Ceruri au adus restaurarea Omului, salvarea lui împreună cu toată făptura. Cele douăsprezece scări (12 apostoli) reprezintă simbolul plastic al ecclesiei în sens de comuniune întru Hristos. Scările (interioare) individuale se unesc după străpungerea plafonului la palierul superior, simbol al transcendenţei, al elevării într-o altă dimensiune. Această superbă instalaţie, scenografie, rod al unei repetate decantări petrecute în atelier plus, contrazice afirmaţia lui Mircea Eliade, făcută cu ani în urmă, într-un dialog cu Pleşu: „din păcate, astăzi cultura a devenit ultimul cer de deasupra umanităţii”. Această frumoasă împreună întreprindere artistică ne arată că cultura nu este ultimul cer de deasupra noastră ci mediumul care poate înlesni, cel mai bine, accesul la celelalte ceruri, de deasupra ei. Ea devine astfel o transparenţă spre altceva, de dincolo de ea. Ceea ce se întâmplă cu forma scării la palierul următor al Turnului Croitorilor din Cluj e un fel de transmutare, petrecută la nivelul alchimiei creaţiei, într-o stare superioară, la altă dimensiune şi altă calitate. Lemnul devine aur (simbol al divinităţii). Materia comună devine materie superioară. Temporalitatea e convertită în eternitate. Braţele fiecărei scări se unesc (iubirea uneşte) sub înfăţişarea unei arcade, în cheia de boltă, „piatra din capul unghiului”, Lapis excelsis, Iisus Hristos. Unirea lor la nivelul de sus aduce configuraţia unei coroane. Omul salvat prin Înviere, cunună a Creaţiei, devine acum dimpreună cu semenii, prin biserică, cunună, coroană în Împărţia Cerurilor. Această construcţie realizată de atelier plus e una din cele mai inedite forme de înmulţire a talanţilor, întâlnită pe tărâmul plasticii contemporane. Ea e expresia spendidă a faptului, că mai există cu adevărat, printre miile de dune de nisip, de pe intinsul tărâm al artei de astăzi şi insule, oaze vii, care –ţi pot potoli din când în când „setea de absolut”. Atelier plus a dat trup aici unei idei alese, convertind această întrupare într-o superbă, simbolică, „poartă a cerurilor”.
În Geneza dar şi în Noul Testament scara porneşte de la pământ spre cer şi nu invers. Partea de jos este despărţită de partea de sus printr-un material care sugerează impenetrabilitatea. Cu alte cuvinte, “aici” este separat de “acolo”. Cele două stări nu sunt interconvertibile iar sensul devenirii este unic. Scara de sus e perfectă, dreaptă, fără zbârcitură. Odată atinsă starea de excelsis, nu mai poate fi pierdută. Toate scările sunt acum unite într-o diademă cu irizaţii de metal preţios, neperisabil. De asemenea, perimetrul din interiorul Scării este acoperit cu iarbă proaspătă. Verdele, precum şi umezeala (prezenţa apei) sugerează într-un mod destul de evident triumful Vieţii. Milu Toduţ |
||
|
|||
 |
Darul Florilor - Anca Mihaela Pustea · Csaba Enyedi · Eunice Danut · Gelu Cadar · Iurie Cojocaru Liviu Mocan · Petru Leahu · Radu Pop · Valentin Dodica Vernisajul expoziţiei va avea loc în ziua de marţi, 15 februarie 2011, la ora 17.00 la Galeria de Artă a municipiului Alba Iulia, B-dul 1 Decembrie 1918, bl. M9-10, parter vernisajul expozitiei  |
||
Floare. Chiar aşa o chema pe bunica mea. Nu-i plăcea, voia s-o fi chemat Florica. Aşa voise de fapt şi străbunica mea atunci când l-a trimis pe moşul la Consiliul popular să înregistreze copilul. Pe drum cred că moşul s-o fi oprit pe la vreo cârciumă şi tot ce a reţinut când a trebuit să numească fata a fost ceva legat de o floare. Şi aşa i-a rămas numele. Floare. În fiecare an în Duminica Floriilor, când se întorcea de la biserică, bunica mea îşi făcea sieşi un cadou – un dar al florilor. Lua un cuţit lung, mergea şontâcăind pe aleea din grădină, tăia nişte bujori şi, neavând mare habar despre conceptul de compoziţie, punea vaza umedă drept pe mijlocul feţei de masă, în bucătărie. Apoi se dădea doi paşi în spate şi zâmbea. Prietenii mei din grupul atelier plus fac ceva asemănător, doar că ei ştiu ceva mai multe despre compoziţie decât bunica mea. Îşi fac lor înşişi periodic felurite daruri. De această dată au ales, cu mare curaj, darul florilor. Expoziţia lor este o mănuşă aruncată primăverii, renaşterii şi finalmente, Învierii. Ai nevoie de oareşce îndrăzneală să provoci astfel viaţa când bulbii lalelelor dorm ţepeni sub glie şi singurele flori din jur sunt cele îngheţate, de pe geam. Văd gestul lor tandru şi îndrăzneţ ca pe un exerciţiu matinal de reamintire, un fel de genuflexiune a vieţii, o gimnastică a redeşteptării. Da, suntem omizi şi vom deveni fluturi. Florile de gheaţă se vor topi şi culorile vor invada din nou lumea. Miroase a Înviere. Să nu uităm acest lucru. Tot ceea ce trebuie să facem ca să ne bucurăm şi noi de darurile pe care şi le-au făcut sieşi fiecare în parte este să ne dăm frumos câţiva paşi înapoi, să privim lucrările lor, să cădem pe gânduri sau pur şi simplu să zâmbim. Cum făcea bunica mea Floare, în Duminica Floriilor. Voicu Bojan, |
|||
|
|||
|
Umbre Albe - desen |
||
|
|||
|
Darul Florilor - Liviu Mocan, Valentin Dodica, Eunice Danut, Bogdan Vaida, Nina Sinca, Expoziţia a fost organizată în showroom-ul unui distribuitor de piatră decorativă cu acelaşi nume, Eurosynergy, care comercializează marmură, granit, calcar, onix sau travertin. |
||
|
|||
 |
Ziua intaia -sipozion de pictura sculptura 2002 "Extrasi din contextul plastic si spiritual pe care si l-au creat,cei cinci expozanti de la Galeria Veche din inima Clujului poarta marcaje stilistice suficient de individualizate pentru a aspira fiecare la un destin artistic propriu. Ca si cu alte prilejuri,cei cinci creatori si-au propus sa iasa din conventionalismul expozitiv,imaginind un concept si un parcurs evenimential desfasurat in timp sub forma unui atelier deschis. Un happening plastic,ambiental ,spiritual,ineteractiv si cordial,consacrat,cel putin in planul suprapunerii de evenimente si al unor simboluri pe care le-au proiectat de-a lungul intregului ciclu,marii sarbatori a Invierii." Corneliu Antim iulie 2002 |
||
|
| ATELIERPLUS | 2010-2011 copyright, all rights reserved |
